Pepiniera de la Lieşti
În comuna gălăţeană Lieşti funcţionează una dintre cele mai mari pepiniere pomicole din sud-estul ţării, ce poate asigura material pomicol pentru 100 hectare
Perioada optimă pentru plantarea pomilor fructiferi începe odată cu căderea frunzelor şi cu ieşirea din vegetaţie a pomilor, moment în care pomicultorii trebuie să aibă pregătit materialul pentru plantare.
Însă cine garantează că din firul subţire de răsad pe care-l iei de regulă de la pepinieră se va dezvolta un pom perfect aclimatizat care să producă roade de bună calitate?
Dragostina Brăilescu din comuna gălăţeană Lieşti conduce singură, de mai bine de 20 de ani, o pepinieră pe care a dezvoltat-o continuu. „Am realizat-o imediat după 1990. În prezent, am peste trei hectare de pepinieră, iar pentru că ştiu să-mi gestionez foarte bine spaţiul, pot spune că anul acesta am produs material pomicol pentru o sută de hectare de livezi”, explică Dragostina Brăilescu.
Standarde UE, certificat românesc
Ca să fie un exemplu bun pentru clienţi, dar şi pentru a-şi susţine afacerea pe două domenii complementare, Dragostina Brăilescu şi-a plantat din pepiniera proprie o livadă ecologică de opt hectare, care în primul an pe rod a produs 150 tone de mere. „Nu există să ai pepinieră, fără o bază materială proprie.
Fie că e vorba de sămânţă pentru portaltoi, fie de altoi, materialul este produsul pepinierei mele, iar soiurile sunt aclimatizate la noi şi certificate de Institutele de Cercetare Mărăcineni şi Iaşi”, a adăugat interlocutoarea noastră.
Toţi pomii au certificat fito-sanitar. „În fiecare an avem controale peste controale, iar oamenii pot fi siguri că fiecare generaţie de material săditor e într-adevăr liberă de viroze, spre deosebire de puieţii care vin, de exemplu, din Moldova sau Bulgaria, care pot fi o adevărată catastrofă pentru fondul pomicol din România”, spune proprietara pepinierei de la Lieşti.
Pe lângă faptul că sunt etichetaţi şi cu toate analizele la zi, puieţii aparţin numai soiurilor aclimatizate în România. „În pepiniera mea cultiv numai soiuri ameliorate la noi, cu altoi de la pomi care au fost aclimatizaţi la noi.
În plus, oricine ştie că atunci când vine vorba de gustul şi aroma fructelor, pomii româneşti rămân pe primul loc la siguranţă, pentru că la noi nu s-au produs prea multe mutaţii genetice”, ne explică experta în puieţi de elită.
Materialul este însoţit de pliante cu instrucţiuni în detaliu, despre cum se plantează şi se îngrijeşte fiecare soi în parte. „Sunt adepta tratamentelor uşoare, care au eficienţă şi nu afectează fructele”, spune Dragostina Brăilescu.
Pomii trebuie plantaţi la distanţa de 3 m între ei şi 4 m între rânduri, ca să aibă suprafaţă suficientă de nutriţie, ceea ce nu e posibil în exploataţiile intensive, unde pomii sunt hrăniţi artificial.
Cei… trei ani de acasă
În primul an se pun seminţele portaltoiului, care se alege în funcţie de afinitatea soiului. „Cireşul nu se altoieşte pe cireş sălbatic, pentru că aşa poţi să-i vinzi omului un pom pe care nu s-a prins altoiul. Eu folosesc, de exemplu, vişin turcesc, deoarece are alte particularităţi. La cais folosesc doar zarzări”, explică Dragostina Brăilescu.
Altoiul se pune în al doilea an, iar în al treilea pomii primesc certificatele fito-sanitare, când sunt gata de plantare în livadă, iar în primăvară vor porni pe primul an de rod. „La sfârşitul lui octombrie – începutul lui noiembrie, materialul săditor de trei ani este scos la vânzare. După ce îi etichetez şi îi mocirlesc – cu o lopată de bălegar la opt părţi de pământ, altfel se ard rădăcinile – îi pun pe straturi, la adăpost de îngheţ.
Cumpărătorul trebuie doar să-i planteze. Materialul săditor cumpărat direct din straturi şi plantat apoi la o zi-două, garantează prinderea în proporţie de sută la sută”, ne lămureşte inginerul horticol gălăţean.
Puieţii de import, sensibili la ger
Dragostina Brăilescu: „Materialul săditor procurat din alte ţări nu este rezistent la ger. De exemplu, ştiu pe cineva care a adus puieţi din Italia, care, iarna trecută, la gerurile de -28oC, au pierit în al cincilea an!
E un mare pericol ca, după ani de muncă, respectivii pomi să fie distruşi de ger. Explicaţia este simplă: în Italia temperaturile nu ajung niciodată la valori atât de scăzute. În schimb, la soiurile produse în România s-a muncit o viaţă de om la adaptarea lor”.
Momentul optim de plantare
Materialul pomicol se poate planta toată toamna şi iarna, cu condiţia ca în ziua respectivă să nu fie ger şi să intre lopata în pământ. Nu contează dacă a doua zi după plantare va fi ger, pomul va rezista. Aceasta este cea mai bună perioadă pentru plantare a puieţilor, mult mai bună decât cea din primăvară, pentru că iarna pomii au timp să-şi refacă cicatricile, perişorii absorbani, iar mugurii pornesc în vegetaţie primăvară.
Pepiniera privită ca afacere
Materialul săditor se vinde direct din pepinieră.
Destinaţia puieţilor: judeţele Cluj, Timiş, Tulcea, Constanţa, Bucureşti, Botoşani şi Giurgiu, Materialul este folosit la plantare în grădini de dimensiuni mici, până la exploataţii de mari.
Cele mai căutate sunt răsadurile de cireş din soiul Stella, dar şi cireşul amar; apoi mărul, soiurile Idared, Florina şi Gold Spur, tocmai pentru că fructele lor sunt căutate pe piaţă; caisul, soiul Mamaia sau NJA 19, care au înflorire în etape şi fac fructe mari cât portocalele, apetisante şi timpurii.
Randamentul de prindere: peste 90 la sută. Preţ/pom de 3 ani, indiferent de soi: 13 lei.
