Înființarea și îngrijirea unei plantații de măr

 

La ora actuală nu se mai vorbește de înființarea unei plantații de măr cu material nealtoit datorită avantajelor prezentate de altoire. Există o gamă foarte largă de portaltoi al mărului care pot fi vegetativi sau generativi.
Există 3 sisteme de cultură a mărului:

• sistemul superintensiv (peste 1250 pomi/ha),
• sistemul intensiv (500-1250 pomi/ha),
• sistemul extensiv (300-400 pomi/ha).

Pentru plantaţiile superintensive se pretează soiurile de vigoare slabă-tip spur (Golden spur, Wagener premiat, Starkrimson) tipul columnar (Wijcik, Wolz, Bolero etc.) şi cele submijlocii şi mijlocii, altoite pe portaltoi de vigoare foarte slabă. Pomii se conduc sub formă de fus subţire, cordon vertical, tufă ameliorată, solen etc. Distanţe de plantare: 3-4 m între rânduri şi 1-1,5 m între plante pe rând. Se plantează pe terenuri fertile, plane.
Pentru plantaţiile intensive se pot folosi majoritatea soiurilor aflate în cultură în special cele din tipurile de fructificare II, III şi chiar IV altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie. Pomii se conduc sub forme aplatizate, piramidale cu volum redus sau alte forme mai noi: tatura, tesa, etc. Plantaţiile se pot amplasa pe terenuri cu panta mică (<15%). Distanţele de plantare: 4 x 3m sau 4 x 2m.
Pentru plantaţiile extensive distanţele de plantare sunt de minim 5 x 4m.
Înainte de plantarea pomilor, pe teren se efectuează:

• desfundatul sau scarificatul,
• fertilizarea de bază cu 40-60 t gunoi de grajd + îngrăşăminte chimice pe bază de fosofr şi potasiu,
• dezinfecţia terenului şi organizarea interioară.

Urmează săpatul gropilor şi plantarea propriu-zisă.
Plantarea pomilor se poate face toamna sau primăvara, fiind recomandată plantarea din toamnă deoarece în timpul iernii, rădăcinile cresc și în acest fel vom avea un procent mai bun de prindere a pomilor. Primăvara se va planta numai pe terenurile reci şi grele sau în zonele în care în urma îngheţului survine toamna, foarte repede.
Deoarece majoritatea soiurilor de măr sunt autosterile în aceeași parcelă se plantează 2-4 soiuri autofertile alternând câte 6-8 rânduri din soiul de bază cu un rând din soiul polenizator (tab. 1)
Alegerea formei de coroană se face funcţie de particularităţile soiurilor folosite la plantare (vigoare, capacitate de ramificare), a portaltoiului (vigoare, înrădăcinare), a pretenţiilor faţă de lumină şi a fertilităţii soiului.
În toată perioada de formare a coroanelor, trebuie să predomine operaţiile de modificare şi dirijare a poziţiilor ramurilor de schelet şi semischelet, tăierile reducându-se la minimum. Indiferent de forma de coroană aleasă operaţiile în verde trebuie să predomine faţă de cele efectuate în perioada de repaus.

Tabelul 1
Polenizatorii principalelor soiuri de măr
(după N. Branişte)

Tăierile de fructificare
Această operațiune este una foarte delicată și necesită o foarte bună cunoaștere a particularităților fiecărui soi și se face diferenţiat în funcţie de particularităţile soiului, vârsta şi starea fiziologică a pomilor, încărcătura pomilor cu muguri de rod etc. Este obligatoriu de a se efectua anual.
Prin această operașiune se urmărește:

• menţinerea coroanelor în volumul proiectat,
• rărirea coroanelor pentru a favoriza o iluminare corespunzătoare în toată coroana,
• normarea încărcăturii de rod,
• eliminarea ramurilor rupte, bolnave, lacome, concurente etc.

La începutul perioadei de rodire, se fac tăieri cât mai puține pentru a evita o ramificare prea bogată ce duce la o îndesire a coroanei. Se taie doar ramurile de prisos. Creşterile anuale vor fi dirijate prin înclinări şi arcuiri în vederea garnisiri lor cu muguri de rod.

În perioada de maximă producţie, creşterile vegetative devin din ce în ce mai slabe şi încărcătura de rod este mare, din acest motiv tăierile vor fi mai abundente pentru a stimula ramificarea și regarnisirea ramurilor stabilind un echilibru între creștere vegetativă și rodire.
Tăierea de fructificare va fi diferenţiată în funcţie de încărcătura pomilor cu mugurii de rod. Când aceştia sunt în exces, semischeletul se scurtează mai intens, volumul coroanei poate fi redus mult. Dacă în anii fără fructe pomii se taie intens, ei vor forma lăstari viguroşi, care diferenţiază puţin mugurii de rod. Pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate se consideră că pomii aflaţi în plină producţie trebuie să formeze lăstari cu lungimea de 30-40cm, la fiecare fruct să revină 30-50 frunze, iar ramurile de semischelet să fie tinere (în vârstă de 2-4 ani).
Prof. Univ. Dr. Gică Grădinariu în cartea de Pomologie ținea seama de următoarele aspecte la tăierile de fructificare la soiurile standard:
- se apreciază starea fiziologică a pomilor (lungimea creşterilor, încărcătura de rod, starea fitosanitară);
- ramurile de semischelet se tratează diferenţiat la nivelul coroanei. Din partea superioară a coroanei se elimină ramurile de semischelet viguroase cu unghiuri de ramificare mai mici de 30o, care favorizează creşterea, fiind reţinute numai ramurile de vigoare mică şi mijlocie. În partea bazală a coroanei se elimină ramurile de semischelet de vigoare mică şi se păstrează cele cu vigoare mare, oblice cu unghiuri de 30-40o. Ramurile de semischelet rămase în coroană vor fi scurtate corespunzător;
- creşterile anuale de prelungire, viguroase (50-60 cm) se reduc cu 1/3 din lungime, iar în cazul când pomii sunt supraîncărcaţi cu rod şi creşterile anuale de prelungire sunt slabe (20-25 cm), acestea se scurtează cu 2/3 din lungime. Ramurile anuale de prisos se suprimă la inel;
- ramurile de rod de pe semischelet se tratează diferenţiat în funcţie de tipul acestora şi anume: în anii cu încărcătura excesivă de muguri de rod nuieluşele şi smicele se răresc la 10-15 cm; mlădiţele cu puţini muguri de rod se răresc, iar cele cu mai mulţi muguri de rod se scurtează la 2-3 cm. Vetrele de rod se simplifică, eliminând porţiunile cu coturi şi păstrând 1-2 ramuri de rod;
- se suprimă ramurile concurente, cele cu poziţie epitonă, hipotonă şi o parte din cele laterale. Ramurile laterale care se reţin în vederea transformării lor în ramuri de semischelet trebuie să fie distanţate la 30-50 cm;
- ramurile “lacome”, care apar în perioada de maximă rodire, ca urmare a unor tăieri greşite sau datorate formării arcadelor de rodire (arcuirea ramurilor de semischelet) sunt tratate în funcţie de poziţia lor; cele care au o poziţie exterioară şi dispun de spaţiu suficient se scurtează pentru ramificare, restul se suprimă de la inel.

Lucrări de întreţinere a solului
Sistemul de întreţinere a solului influenţează regimul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc. şi prin aceasta are un efect direct asupra dezvoltării pomilor, producţiei şi calităţii acesteia (G. Grădinariu, 1994).
În prezent se folosesc două sisteme de întreșinere a solului:

• înierbarea intervalelor dintre rânduri (sau ogorul verde) este cea mai indicată metodă deoarece stratul de iarbă protejează solul împotriva eroziunii, scade procentul apei pierdută prin evaporare, iarba cosită se lasă pe teren având rol de mulci și în același timp îmbogățește structura solului, se elimină costul cu lucrările de arat etc. Este o metodă foarte folosită în țările dezvoltate dar folosită puțin la noi din motive ce țin de lipsa de cunoștiințelor specifice a actulilor specialiști și a rezistenței acestora de a recționa la metode noi pentru ei.
• ogor negru (lucrat) este o metodă ce ridică costul total al producției care nu se justifică neaducând beneficii semnificative plantațiilor și în timp strică structura solului prin treceri inutile pe treren cu utilaje grele. Pe terenuri în pantă duce la o eroziune accelerată a solului.

Pe terenurile înierbate se poate ierbicida o bandă cu o lățime de 1-2 merti pe răndurile de pomi pentru a avea un teren curat ce ne ajută să strângem fructele căzute.
Se mai poate folosi și sistemul de acoperire al solului cu mulci organic (iarbă, paie, rumeguş neutru etc.)  sau anorganic (folii, materiale textile etc.). dar această metodă se justifică numai la culturile superintensive.

Fertilizarea plantaţiilor de măr
La înființarea plantației este necesară o cartare agrochimică a solului pentru a observa aprovizionarea în elemente nutritive. Administrarea îngrășămintelor trebuie făcută ținând cont de rezultatele cartării. În plantaţiile tinere de măr, pe un sol bine aprovizionat,  dozele de îngrăşăminte ce se aplică trebuie să fie moderate sau chiar pot lipsi. Dacă solul este mai sărac se pot administra doze de circa 80 kg N, 60 kg P2O5 şi 40 kg K2O s.a/ha. Odată la 2-3 ani se va administra 20-30 t/ha gunoi de grajd.
În plantaţiile pe rod se vor administra 30-40 t/ha gunoi de grajd odată a 3-4 ani, iar anual 100-150 kg N, 60-100 kg P2O5 şi 60-80 kg K2O la hectar, funcţie de fertilitatea solului, încărcătura de rod, vârsta pomilor etc.
Cantitatea de azot trebuie corelată cu nivelul unidității din sol deoarece azotul duce la un consum mai ridicat de apă.
Diferenţierea mugurilor de rod este influenţată net de disponibilităţile de azot în perioada iunie-septembrie a anului precedent.
Pe lângă aplicarea de îngrășămibte în sol se mai pot aplica și fertilizări foliare cu rezultate extraordinare.

Irigarea plantaţiilor
Măul are rezultate foarte bune daca irigarea se face cu cantități mici dar de mai multe ori decât 1-2 udări anuale cu norme mari de udare. Din acest motiv, irigarea localizată prin picurare dă cele mai bune rezultate și de asemenea reduce pierderile de apă.

Îngrijirea recoltelor
O lucrare foarte importantă în plantațiile de măr este normarea încărcăturii de rod. Această operațiune presupune reducerea numărului de inflorescențe sau plante tinere în cazul în care sunt prea numerose.
În cultură există soiuri care îşi autoreglează singure încărcătura de rod, prin căderea fiziologică şi la care nu trebuie intervenit decât prin tăieri.
Daca nu se efectuează normarea, mărul este foarte predispus la fenomenul de alternanță a rodirii (rodeste doar o dată la 2 ani), si de asemenea vom avea fructe mici fără prea mare valoare comercială.
Rărirea poate fi manuală, mecanică sau chimică.
Prevenirea căderii fructelor înainte de recoltare.
Datorită unor probleme genetice, mărul poate să piardă cu 2-3 săptămâni inainte de recoltare până la 20-30% din cantitatea totală de mere. Acest fenomen se poate datora acumulării în exces a acetilenei sau o scădere a auxinei din plante. Acest fenomen se poate reduce prin aplicarea de substanțe hormonale.

Recoltarea
Merele își continuă maturarea și după ce au fost recoltate și din acest motiv se recoltează la maturitatea optimă de consum. Fructele soiurilor de vară sunt cele mai perisabile și trebuie asigurată o desfacere rapidă.
Mărul este un fruct foarte sensibil la lovire și de aceea recoltatul se face cu mare grijă având grijă să nu apăsăm prea tare pe măr în timp ce îl detașăm de pe plantă. Foarte important este tehnica de recoltat. La noi se practică recoltatul în găleți sau saci de recoltat dar aceste metode duc la o lovire inevitabilă a fructelor ceea ce declasează producția și scade foarte mult perioada de păstrare a fructelor. Cea mai eficientă de metodă de recoltat care pe lângă protejarea fructelor de loviri asigură și o viteză mai mare de recoltat este folosirea rucsacilor de tip găleată cu capăt din pânză fără fund. Rucsacii se prind cu hamuri la nivelul pieptului și permite recoltarea cu ambele mâini. Acesti rucsaci pot fi confecționați din metal sau material plastic care este căptușit pe interior. În loc de fund are un tub cilindric textil a cărei extremitate bazală se ridică și se prinde cu ajutorul unor cârlige. Când rucsacul se umple cu fructe, se desprind cu grijă cârligele care prind materialul textil iar acesta se așează pe fundul paletului de recoltare și se lasă merele să alunece ușor din rucsac în palet fără a vătăma fructele.

 

COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR MĂRULUI

Mărul este specia pomicolă cea mai atacată de boli și dăunători având peste 80 de boli și peste 60 de dăunători. Motiv pentru care se efectuează un număr foarte mare de tratamente chimice.
În perioada repaosului vegetativ se fac 3 tratamente iar în perioada de vegetație numărul tratamentelor ajungând până la 8-9.
Metodele bio si ecologice din păcate încă nu pot să aibă rezultate prea bune.Tab. 1 
Schema de combatere a bolilor și dăunătorilor mărului
 (prof. Univ. Dr. Gică Grădinariu, 2002)

 

 

 

Soiuri de mere bune de consum si usor de cultivat

GAIA, GEMINI, Renoir, Smeralda, FUJION sunt soiuri de mere BUNE PENTRU CONSUM si usor de administrat pentru cultivator.

SOIURILE inovatoare apartin Consortiului VIVAISTI – CIV

Rezultatul a ani de cercetare si experimentare, merele prezentate de CIV sunt rezistente la rapan, cea mai frecventa boala in livezile din Italia si din intreaga lume. Aceasta este una din caracteristicile care face posibila mentinerea impactului asupra mediului la un nivel minim atunci cand cultivam aceste soiuri. Gustul lor dulce si puternic, de asemenea, se potriveste perfect preferintele organoleptice ale consumatorilor de astazi.

La Interpoma, targul international dedicat cresterii, depozitarii si comercializarii merelor (Bolzano, 4-6 noiembrie), Consorziul Italian Vivaisti – CIV a prezentat o noua serie de soiuri de mere care combina calitatile organoleptice optime cu rezistenta naturala excelenta. Aceasta gama este garantata pentru a satisface cerintele diferite in ceea ce priveste caracteristicile fructelor si a perioadelor de maturitate, se adapteaza bine la diferitele conditii de crestere si poate fi cultivat alaturi de soiurile traditionale. Caracteristicile pomilor faciliteaza munca cultivatorului si maximizeaza profitabilitatea.

Cele cinci noi soiuri – avand în vedere numele Gaia, Gemeni, Renoir, Smeralda şi Fujion – au trecut cu succes stadiul experimental si sunt gata pentru comercializare. Scopul principal pentru programul de cercetare al centrului CIV a fost de a gasi soiuri cu un fel de gust placut si intens care satisface cererea de pe piata.

“Chiar de la infiintarea sa – explica presedintele CIV Mauro Grossi – activitatile Consortiului Italian Vivaisti au fost indreptate spre crearea de soiuri rezistente care sa respecte mediul, care sa necesite cheltuieli mai putine, si sa fie sustenabile economic, pentru ca am fost constienti de faptul ca producatorii doresc culturi de mere eficiente si usor de intretinut.”

“Soiurile prezentate acum – spune amelioratorul Michelangelo – sunt rezultatul multor ani de cercetare. Ele sunt genetic noi, nu mutatii de alte soiuri. Ce le face sa fie speciale este faptul ca ele sunt simultan rezistente la rapan si, de asemenea, cu gust dulce; soiurilor existente rezistente la rapan sunt aproape toate cu gust amar, si, prin urmare, si mai putin populare pentru majoritatea consumatorilor.”

Sursa: Silvia Arcangeli CIV Biroul de presa c / o Fruitecom

Consorzio Italiano Vivaisti – CIV este liderul italian în domeniul inovatiei, precum si producerea de materiale de inmultire certificat. Formata in 1983, CIV este situata in San Giuseppe di Comacchio, in provincia Ferrara, si se compune din trei pepiniere de conducere: Vivai Mazzoni, Salvi Vivai şi Tagliani Vivai.

In fiecare an, cele trei pepiniere produc in total aproximativ 5 milioane de portaltoi, 3,5 milioane de meri, peri si samburoase, 150 de milioane de stoloni de capsuni si 2 milioane de material saditor de sparanghel.

CIV este membru fondator al DCI, o asociatie globala a pepinierelor care promoveaza schimbul, evaluarea si comercializarea de noi soiuri de fructe la nivel mondial in principalele zone producatoare. Rubens ® şi Modi ® sunt doua dintre cele mai de succes produse dezvoltate de centrul de cercetare CIV.

Semne de carte

• Blog util